Loading... Please wait...

Un mod cu totul diferit de a trăi

Un mod cu totul diferit de a trăi

$141.85 (inc Tax) $118.21 (exc Tax)
Code
SD74CA1-18-V-ROM-SET
Quantity

Product Description

Cunoaşterea şi transformarea omului

Prima conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 18 februarie 1974

Î: Oare există libertate în cunoaştere ?

Este sarcina noastră, ca fiinţe umane, să ne dăm seama de enorma suferinţă, sărăcie, confuzie din lume. Oare conştientizăm, cu toată seriozitatea, responsabilitatea noastră faţă de întreaga omenire ?

Oare observăm factorul esenţial că noi suntem lumea, că lumea nu este separată de noi înşine ?

Ce loc deţine cunoaşterea, experienţa, în schimbarea naturii unei minţi care a devenit violentă, meschină, egoistă, lacomă, ambiţioasă ?

Care sunt limitele cunoaşterii ? Oare mintea se poate elibera de cunoscut, nu teoretic, ci faptic ?

Cunoaşterea şi conflictul în relaţiile umane

A doua conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 18 februarie 1974

Î: Ce loc deţine cunoaşterea într-o relaţie ?

Trebuie să existe eliberarea de cunoscut, altminteri cunoaşterea nu este decât repetarea trecutului, a tradiţiei, a imaginii.

Observatorul este tradiţia, trecutul, mintea condiţionată care analizează lucrurile, pe ea însăşi, lumea.

Atunci când observatorul observă, el face asta prin prisma amintirilor, experienţei, traumelor, deznădejdilor, speranţelor, ce constituie fundalul cunoaşterii.

Ori de câte ori omul se foloseşte de acea cunoaştere în relaţii, există dezbinare şi, ca atare, conflict.

Ce înseamnă comunicarea cu alţii ?

A treia conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 19 februarie 1974

Î: Ce anume înseamnă să fii serios ?

În cuvântul „comunicare” este implicată arta ascultării.

Ascultarea necesită o calitate a atenţiei în care există sentimentul real de-a avea o intuiţie, pe măsură ce continuăm s-o facem, în fiecare secundă.

Comunicarea implică faptul că trebuie să ne aflăm la acelaşi nivel, în acelaşi timp, cu aceeaşi intensitate, păşind împreună pe acelaşi drum, gândind împreună în aceeaşi limbă, observând împreună, împărtăşind totul.

Responsabilitate înseamnă angajament deplin. Lumea este în haos şi este responsabilitatea mea, trăind în această lume, ca fiinţă umană care a creat acest haos, să fiu serios în această decizie.

Ce este o fiinţă umană responsabilă ?

A patra conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 19 februarie 1974

Î: Ce înseamnă responsabilitatea în relaţia umană ?

Care este responsabilitatea ta privind dezvoltarea umană, cultura umană, bunătatea umană ? Care este responsabilitatea ta faţă de Pământ ?

Când te simţi responsabil faţă de un copil, se produce o înflorire a unei afecţiuni şi griji reale şi nu-l instruieşti sau îl condiţionezi să ucidă pe altcineva, de dragul ţării tale.

Fiinţele umane sunt condiţionate, acum, să fie iresponsabile. Ce au de făcut oamenii serioşi cu oamenii iresponsabili ?

Dacă îmi demonstrezi cât de iresponsabil sunt, ce anume înseamnă responsabilitatea, atunci ai grijă de mine. Când există responsabilitate deplină, în care libertatea şi grija merg împreună, mintea nu produce imagini într-o relaţie.

Ordinea se produce prin înţelegerea dezordinii noastre

A cincea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 20 februarie 1974

Î: Ce înseamnă ordine, în libertate ?

Dacă nu înţelegem natura şi structura dezordinii, nu putem afla niciodată ce este ordinea. Cum s-a produs întregul fenomen al dezordinii ?

Oare ordinea este ceva impus, o disciplină, care înseamnă conformism, reprimare, mimetism ? Oare ordinea înseamnă acceptare, obedienţă ?

Dacă nu înţelegem dinamica gândirii, nu putem înţelege dezordinea. O minte care este prinsă în capcana comparaţiilor, nu poate afla niciodată adevărul. Oare este posibil să observi fără să compari ?

Oare este posibil să trăieşti o viaţă, întreaga viaţă, acţionând, râzând, plângând, fără nici o umbră de comparaţie ?

Natura şi eradicarea totală a fricii

A şasea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 20 februarie 1974

Î: Oare mintea se poate elibera de teamă ?

Temerile fizice şi psihologice sunt corelate. Există temeri conştiente, dar şi inconştiente.

Temerile rasiale, temerile pe care societatea mi le-a indus, temerile pe care familia mi le-a impus, toate acele lucruri mărunte, urâte, brutale, care sunt ascunse, oare cum pot fi descoperite, firesc şi să fie expuse, astfel încât mintea să le observe pe deplin ?

Care este soluţia la această problemă a fricii, care a continuat generaţie după generaţie ?

Oare există o cale de a aborda teama, nu ramurile, ci rădăcinile ei ?

Dincolo de cuvinte, descrieri, explicaţii, ce este frica ?

Înţelegerea, nu controlul, dorinţei

A şaptea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 21 februarie 1974

Î: Ce este plăcerea ? Ce este dorinţa ?

Noi nu condamnăm plăcerea, ci o observăm. Pentru a aborda problema plăcerii, cineva trebuie să abordeze problema dorinţei. Prin propagandă, dorinţa este aţâţată.

Ce este dorinţa ? Cum se face că această dorinţă, foarte puternică, este născută, cultivată ? Oare dorinţa chiar trebuie să fie controlată ? Dorinţa pare să fie un instinct foarte activ şi epuizant, care acţionează permanent.

De ce oare plăcerea, fie că vorbim de cea sexuală, a posesiei, a puterii, a cunoaşterii sau a iluminării , devine atât de extraordinar de importantă în viaţă ? Plăcerea este un lucru extraordinar. Să observi un lucru frumos şi să te bucuri de el, ce e rău în asta ?

Oare plăcerea aduce fericire ?

A opta conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 21 februarie 1974

Î: Care este relaţia între plăcere şi bucurie ? Oare plăcerea înseamnă fericire ?

Oare există vreo relaţie între plăcere şi desfătare ? Ce este plăcerea şi ce anume o întreţine ? Care îi este ţelul, direcţia sa constantă ?

Un copac singuratic, aflat pe un deal. Observi ceea ce este cu adevărat frumos: florile, căprioara, pajiştile, apa şi copacul singuratic şi umbra lui. E o frumuseţe aproape sufocantă.

Oare gândirea intervine, ulterior, şi spune cât de extraordinar a fost, ce încântare a fost ? Oare nu vorbim atunci de dorinţa de a repeta ? Deci gândirea alimentează, întreţine şi conferă o direcţie plăcerii. De ce oare ar trebui să intervină gândirea vreodată ?

Durere, pasiune şi frumuseţe

A noua conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 22 februarie 1974

Î: Ce este frumuseţea ?

Devenim din ce în ce mai artificiali, superficiali şi flecari. Oare omul şi-a pierdut conexiunea cu natura ? Oare şi-a pierdut delicateţea, sensibilitatea minţii, a inimii şi a trupului ?

Ce este frumuseţea ? Oare trebuie să fie exprimată ? Oare are nevoie de piatră, culoare, pictură, sau este ceva ce nu poate fi redat în cuvinte, printr-o clădire, printr-o statuie ?

Fără pasiune nu poţi avea frumuseţe. Pasiunea survine atunci când există suferinţă. Acceptarea acelei suferinţe, nu evadarea din ea, produce pasiune. Pasiune înseamnă abandonul total al eului, al sinelui, al ego-ului şi, ca atare, austeritatea unei mari frumuseţi.

Arta ascultării

A zecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 22 februarie 1974

Î: Ce înseamnă să vezi ? Ce înseamnă să asculţi ? Ce înseamnă să înveţi ?

Oare noi privim, de fapt, sau o facem printr-o perdea întunecată, o perdea a prejudecăţilor, o perdea a experienţelor noastre, a dorinţelor, plăcerilor, ce se interpune între noi şi obiectul percepţiei ? Oare chiar vedem acel lucru vreodată ?

Oare actul ascultării produce eliberarea completă de toate afirmaţiile posibile ? Oare mintea este pe deplin atentă ? Atunci mintea este extraordinar de liberă să acţioneze. Atunci văzutul înseamnă făcut.

Învăţ pentru a căpăta o recompensă sau pentru a evita o pedeapsă. Învăţ o meserie sau un meşteşug anume pentru a-mi câştiga traiul. Oare învăţatul este un proces al acumulării ? Oare există vreun alt fel de învăţat, care nu înseamnă acumulare, şi să acţionăm plecând de la acel punct ?

Oare am învăţat ceva din durere ? Oare ce este de învăţat din asta ?

Să fii rănit şi să-i răneşti pe alţii

A unsprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 25 februarie 1974

Î: Ce înseamnă o viaţă religioasă ?

Cuvântul „religie” înseamnă adunarea laolaltă a tuturor energiilor, de la toate nivelele, astfel încât să producă o mare atenţie. Oare mintea poate fi atât de atentă, încât nenumitul să capete fiinţă ?

Care este calitatea, structura, natura unei minţi, şi, ca atare, a unei inimi şi a creierului, care poate percepe ceva mai presus de cuprinderea gândirii, ceva care nu este numai sacru şi sfânt, prin natura sa, dar este capabil să observe ceva imens ?

Discutând despre religie, trebuie să cercetăm natura traumei, fiindcă o minte care nu este rănită este o minte inocentă. Oare rănile noastre pot fi vindecate, astfel încât să nu lase urme şi, oare, traumele viitoare pot fi prevenite, fără a opune rezistenţă ?

Iubire, sex şi plăcere

A douăsprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 25 februarie 1974

Î: Ce este iubirea ?

Oare iubirea înseamnă plăcere, exprimarea dorinţei ? Oare iubirea înseamnă satisfacerea apetitului sexual ?

Oare iubirea înseamnă urmărirea unui final dorit ? Oare iubirea este un lucru care poate fi cultivat ?

Iubirea a fost identificată cu sexul, ceea ce înseamnă, în esenţă, cu plăcerea. De ce oare am făcut din sex o chestie atât de enormă, fantastică, romantică, sentimentală ? Care este relaţia bucuriei, desfătării şi a plăcerii cu iubirea ?

Pentru a ajunge la acest lucru, numit iubire, trebuie să înţelegi rolul plăcerii. O minte care a fost educată, menţinută în această condiţionare socială putredă, mai întâi trebuie să se elibereze ea însăşi, înainte de a vorbi despre iubire.

Un mod diferit de a trăi

A treisprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 26 februarie 1974

Î: Ce este traiul ?

Ce înseamnă, de fapt, existenţa, traiul, acest întreg domeniu al aventurii omului către propria sa perfecţionare, nu numai în lumea tehnologiei, ci şi psihologic vorbind ? Omul vrea să fie diferit, vrea să fie mai mult decât este.

Oare modul nostru de trai nu este cel mai nepractic posibil, un mod nesănătos de a trăi, într-o totală indiferenţă faţă de Pământ ? Oare acesta este comportamentul corect, pentru a aprecia frumuseţea vieţii ? Oare există vreun mod de a trăi fără conflict ?

Ca fiinţă umană, oare sunt conştient vreodată ? Şi ce anume este conştiinţa ? Oare conştiinţa înseamnă conţinutul său ? Oare moartea este o continuare a acelei conştiinţe, sau finalul conştiinţei, cu conţinutul ei cu tot ?

Moartea, viaţa şi iubirea sunt indivizibile

A patrusprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 26 februarie 1974

Î: Ce este moartea ?

Dacă cineva nu se teme, atunci ce este moartea ? De ce oare cineva este înspăimântat de moarte ? Oare fiindcă îşi va pierde conţinutul conştiinţei ?

Moartea devine viaţă, atunci când conţinutul conştiinţei, care îşi stabileşte propriile frontiere, propriile limitări, ajunge la final. Oare acel conţinut se poate goli singur ?

Oare mintea poate fi conştientă, pe deplin, de întreg conţinutul: colectiv, personal, rasial, tranzitoriu ?

Te poţi incarna acum, numai dacă survine moartea conţinutului. Poţi fi renăscut, complet regenerat, dacă survine moartea conţinutului. Deci a trăi înseamnă a muri.

Viaţa, iubirea şi moartea sunt totuna, dinamice şi indivizibile, şi acest lucru este nemuritor.

Religie, autoritate şi educaţie – Partea I

A cincisprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 27 februarie 1974

Î: Ce este religia ?

În Occident şi în Orient, în lumea islamului, budismului sau creştinismului, acelaşi principiu este valabil, venerarea unei imagini care a fost creată. Tocmai fiinţa umană este cea care a creat imaginea. Oare mintea poate observa acest fenomen şi să perceapă propriile sale nevoi de securitate, de stabilitate, şi să le nege pe toate ?

De ce oare mintea dezbină viaţa, acceptând autoritatea, într-un fel şi negând-o, într-altul ? Noi acceptăm tirania unui mic guru meschin, cu idei fanteziste, şi respingem tirania politică sau dictatura.

Care este importanţa autorităţii ? Ce se află în spatele acceptării autorităţii ?

Religie, autoritate şi educaţie – Partea a II-a

A şaisprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 27 februarie 1974

Oare cum pot cerceta religia ?

Ce este religia, ce este Dumnezeu, ce este nemurirea, ce este frumuseţea ? Oare mintea poate da complet la o parte structura gândirii, legată de religie ?

Oare mintea se poate elibera de autoritatea altuia, oricât de divin sau nedivin ar fi ? Oare mintea poate da la o parte tot ceea ce omul a învăţat, inventat, imaginat, despre religie, Dumnezeu ? Oare înţelepciunea poate fi obţinută printr-o carte, un profesor, de la altul, prin sacrificiu, tortură, abstinenţă ?

Oare mintea se poate elibera de toate lucrurile care sunt născute din teamă, dorinţă, plăcere ?

Gândurile, vorbirea şi comportamentul tău sunt însăşi esenţa religiei. Dacă nu sunt, religia nu poate exista.

Meditaţia, o calitate a vieţii atotprezentă în întreaga viaţă a unui om

A şaptesprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 28 februarie 1974

Î: Ce este meditaţia ?

Oare acceptăm meditaţia ortodoxă, tradiţională, creştină, hindusă, budistă, sufistă, sau le dăm la o parte pe toate şi spunem: ce este meditaţia ?

Trebuie să pornesc de la a nu şti ce este meditaţia, apoi sunt liber să mă afund în cercetarea ei.

Oare meditaţia este separată de traiul zilnic sau meditaţia acoperă întreg domeniul existenţial ?

În cercetarea mea, oare sunt treaz sau trecutul este atât de viu, încât îmi dictează viaţa actuală ?

Oare există un mod de a trăi fără control ? Oare pot trăi o viaţă în meditaţie, în care nu există control ?

Meditaţia şi mintea sacră

A optsprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson - San Diego, California, SUA - 28 februarie 1974

Î: Ce rol deţine intenţia în meditaţie ?

Oare poţi fi conştient, neselectiv, de această dinamică a dorinţei, controlului, intenţiei şi acţiunii ?

Ce este spaţiul ? Oare avem spaţiu ? Oare mintea poate avea spaţiu liber ? Când mintea este ocupată de familie, afacere, Dumnezeu, băutură, sex, oare există spaţiu liber ? Când cunoaşterea ocupă întreg domeniul mental, nu există spaţiu liber. Spaţiul exterior nu va deveni spaţiu lăuntric.

Nu există tăcere, atunci când există direcţie. Oare mintea se poate elibera de propriul ei conţinut ? Oare mintea, creierul sau trupul poate fi cu adevărat tăcut ? Atunci când mintea este complet tăcută, ce înseamnă necuprinsul ? În tăcere, timpul se opreşte.

Find Similar Products by Category

Vendors Other Products

Customers Who Viewed This Product Also Viewed

Click the button below to add the Un mod cu totul diferit de a trăi to your wish list.